Ciobănească 

                                Margareta Dorian
                                (1921-2011)
 

Cânt din fluier 
din frunză 
din tristețe. 
Mă uit cum curge cântecul 
pe sub degetele mele groase
cum se prelinge prin palme
cum coboară...
lasă,
sunt ca un măr vârtos în care ți-ai proptit dinții
demult
în toamna de-acasă.

Miezul meu te cunoaște de-atunci, mușcătură!
Nopțile de izmă se răsucesc prin șoproane, prin șură,
Cântecul te momește prin cărări împâclite.
Miezul meu – albul, străinul – 
În coajă crăpată și strâmbă se ține...
noaptea, răsuflarea oilor caldă se culcă pe el
și boturile mieilor mi-adulmecă prin somn
în subțiori dragostea care-a prins rădăcini
în pământul din mine.


(din volumul Ierbar. Editura Forum, 1945)