Caput mortuum 

                                        Bianka Rolando 
                                        (1979)

 

Ca emigrantă nu știam să citesc rana de pe propriul picior
iar ea încerca să-mi vorbească limpede,
își aranja buzele cu o răbdare infinită
Nu puteam să aud acele reproșuri 
încă de la primul zâmbet 
nici nu merita să știi cine-i cel ce mână
căruța pe marginea prăpastiei când stai pe spate 
și tot ce vrei e să auzi un cântec vioi
în care macii trosnesc în întuneric 
ca niște limbi de hârtie creponată 
De la acest sunet care nu-i o broșură –
aș putea începe descriindu-l 
Hrănită cu țipătul de după, mă împodobesc
cu un caleidoscop de copil
A fost suficient să scot bandajul 
și deja acționează-n afară cu măruntaiele cerulului.

 

(din volumul amprente o antologie a poetelor poloneze. Selecție, note și prefață Mariana Ilie, traducere din limba poloneză Ioana Diaconu-Mureșan și Mariana Ilie, Editura Tracus Arte, 2025)