Flacără ascunsă* 

                                              John Dryden
                                              (1631-1700)

Hrănesc o flacără ce m-a chinuit,
Inima doare, dar eu sunt mulțumit:
Plăcuta durere, ce-atât o iubesc,
Chiar de aș muri, eu tot n-o părăsesc.

Dar el, pentru care plâng, nu o va ști;
Limbă sau ochi n-o vor dezvălui.
Nici suspin, nici lacrimi n-o arată,
Cum cade roua pe roza uitată.

Să nu fie crúdă astă iubire,
Inima-i sacrificiu, stârnire;
Cât sufăr ca el în pace șadă, 
Credința- iubire, deși el neagă.

Privindu-i ochii, acól-m-oi încânta;
Cât ascund iubirea, n-am frică de ceva.
Nu pot spera să fiu mai fericit,
Nici să decad, de nu am mai suit.


 *Această poezie scurtă pare mai mult un joc al rimelor, deși subiectul e grav. Poetul dezvăluie o iubire secretă. El este decis să nu o împărtășească niciodată și să se bucure de ea așa cum este în acest moment. Din felul în care sunt prezentate faptele pare că este vorba de o iubire homosexuală. Poezia este scrisă în 4 strofe. Fiecare vers are câte 11-12 silabe, iar rima este împerecheată, de tipul aa, bb, etc. Traducerea păstrează aceste caracteristici.

(din volumul Selected poems • Poeme alese. Traducere, cuvânt înainte, note și comentarii de Ioana Sasu-Bolba. Prefață de Mihaela Mudure, selecția versurilor de Mihaela Mudure și Ioana Sasu-Bolba, Editura Limes 2013)