Primul cântec

                               Philip Sidney
                               (1554-1586)

 

Ai îndoieli, de ce-mi dă Muza-avântul
Și-aceste note-n pieptu-mi cresc, cântându-l?
Cuvine-se doar ție, ție imn:
Cu tine-ncepe și-mi sfârșește cântul!

Cine-are-n ochi grandoarea și luxura?
Cine-are cheia, stăpânind Natura?
Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Cu tine-ncepe și-mi sfârșește cântul!

Pe buze cine-și poartă nestematul?
Cine-i femeia – harul și păcatul?
Cuvine-se doar ție, ție imn:
Prin tine, Cupidon e-ncoronatul!

Al cui picior și pas să mai mă-mbete?
Cine-i ațâță Faimei lungi trompete?
Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Doar ție, Venus, sceptrul ei ți-l dete!

Vii pasiuni, ce sân duios v-alaptă?
Grația cui, certând, răsfață-n șoaptă?
Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Doar izgoniții tăi, să pieri, așteaptă!

Ce mână, făr' să mângâie-mblânzește?
Cine re-nvie stinsul har și-l crește?
Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Invidia, în fața ta, pălește!

Cine-are un păr bogat, dar strâns cuminte?
Cine-n bărbat, murind, dă har fiebinte?

Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Doar ție, cel ce laudă nu-ți minte!

Ce glas, din simțuri, sufletu-ți adună?
Ce forță-n bolta frumuseții tună?
Cuvine-se doar ție, ție, imn:
Prin tine, neminunea se-nminumă!

Ai îndoieli, de ce-mi dă Muza-avântul?
Și-aceste note-n pieptu-mi cresc, cântându-l?
Cuvine-se doar ție, ție imn:
Cu tine-ncepe și-mi sfârșește cântul1


(din volumul Astrophel și Stella. Cuvânt înaine, note și traducere de Tudor George, Editura Univers, 1980)