Bătăile inimii

                                       Zef Serembre 
                                       (1844-1901)

 

Tot cântă păsări, cântă-nnebunite, 
și inima, grăbit bătând, mi-o simt.
Dar zilele mi-s toate otrăvite,
mă plictisesc, stingher, în satul strâmt.

În față-mi strălucește marea vastă  
ce-mi răscolește gânduri, dor pustiu;
Neliniștea îmi fâlfâie sub coastă,
odihna n-am decât în somn, târziu.

Albanie de peste mare, iată
umblăm gemând pe-acest meleag străin
Câți ani trecut-au! N-om uita vreodată
că țara-i pradă turcului hain.

Speranța-n ură-și află izbăvirea,
dar suflă vântul și îngheț, gândind
că arbăreșul și-a uitat mărirea
și-și trece viața rușinos, dormind.


(din Antologia poeziei albaneze de la începuturi până azi. Selecție, traducere și note de Luan Topciu și Renata Melonashi-Topciu. Prefață de Marius Chelaru, Editura Asdreni, 2023)