Sa ‘ꭋd ibn Zayd ibn ‘Amru ibn Nufayl

***

Cele două soții ce-mi luasem la rău și la bine 
îmi cer să le las. Lucru plin de rușine!
Mai degrabă se vor la părinți alungate  
decât să rămână sărace, cu mine.

Într-o zi fi-voi poate-nstărit ca-nainte – 
a poverilor lipsă spinarea-mi aline.
Voi avea iarăși roabe robotind împrejur,
voi avea iarăși slujitori să se-nchine.

Bunăstarea vom trage-o de tivul veșmântului,
părăsi-voi toiagul de drum, că străin e.
De o lume întreagă iubit e-n belșug
un bărbat; sărăcia e doar să-nvenine.
I-s ținute secrete știri ce le-ar vrea;
chiar și taina celui bogat se cuvine!

 

(din volumul Umor și satiră în literatura arabă clasică. Introducere, comentarii, antologare și traduceri de Grete Tartler, Editura Polirom 2017)