Nici adevărurile nu ne mai fac liberi

                                                                           Adrian Alui Gheorghe
                                                                           (1958) 

 

Sunt momente când nici adevărurile nu ne mai fac liberi:
Mamă, eu nu-s copilul tău!
Mă chinui să-ți spun asta de atâta amar de ani 
aproximând cuvintele dar tu continui să alăptezi străinul laptele are ceva din iuțela salpetrului
laptele pare o fiertură de buruieni deja putrezite

poate că ar trebui să-ți spun acest lucru dansând
tu să înțelegi din contorsiunile brațelor a picioarelor
și mijlocului că vertebrele astea 
au cărat piatră la întemeierea piramidei
și unde erai tu pe când eu eram sclav
la întemeierea piramidei?

poate că ar trebui să-ți spun colorând soarele 
să-l fixez pe fereastra ta cu o mușcătură de pensulă
am urlat ca femeia fără limbă 
care voia să-l întrebe pe Dumnezeu ce gust au cuvintele
și în cer ajungeau doar imnul și lauda

fiecare cuvânt se descompune în micile subînțelesuri
atât de repede încât vorbind fraza se fărâmițează
par a vorbi cu bucăți de var dintr-un perete spart
cuvintele rănesc te uiți la mine: 
da, nu sunt copilul tău însă cu sânge de-aș scrie acest lucru
sângele s-ar face un șerpișor care s-ar ascunde în ierburi
să-și digere otrava.

ah lumea asta de părinți toți vreți să mă aveți ca fiu
să mă creșteți să mă urecheați când vă arăt cu degetul  
cocoașele de pe inimă
să mă loviți când vă spun că sufletul
vă duhnește a carne acrită
vă rog de azi nu mai contați pe mine
sunt gata să vă repudiez
luați-vă lumea înapoi
luați-vă înapoi jucăriile acestea 
cu care ați vrut să mă amăgiți în cușcă

Sunt momente când nici adevărurile nu ne mai fac liberi: Mamă, eu nu-s copilul tău.

 

(din volumul Gloria milei, Editura Cartea Românească, 2003).