Mihai Codreanu
(1876-1957)

 

Evadatul

 

Adio! Dorul mi s-a stâns pe veci;
Nimic în pieptul meu nu mai tresare...
Și-n treacăt de schimbăm priviri fugare,
Se-ncrucișează-n vid oțele reci.

Prin bezna nopții, negrii lilieci
Ai amintirii zboară spre uitare...
Și ștearsă tot mai mult de nepăsare,
Prin sufletu-mi icoana ți-o petreci.

Am evadat din temnița iubirii...
Și liber azi în libertatea Firii.
Îmi scutur lanțul de la glezne mult!

Durerea mea, dacă mai poți, învie-o;
Încearcă, scumpa mea, oricât de mult
S-aprinzi din nou vulcanul stins. Adio!

 

 

(din volumul Sonete. Ediție și prefață de Ilie Dan, Editura Albatros, 1971).