Anna Ahmatova 

(1889-1966)



Însingurare 




În mine-atâtea pietre au fost aruncate,

Încât niciuna strașnică nu-mi este,

Și capcana deveni turn puternic de cetate,

Turn înalt printre turnuri pe înalte creste.



Meșterilor le sunt recunoscătoare,

Ocolească-i necaz, tristețe; fie-n bună pază.

De aici eu prima văd zorii răsărind pe zare,

Aici, serile, jubilează a soarelui ultimă rază.



Și-adesea prin ferestrele casei luminate de stele

Întră în zbor vânturile mărilor nordice,

Și porumbeii ciugulesc boabe din palmele mele...



Iar pagina neterminată la fericit final o va duce – 

Precum este, dumnezeiește de ușoară și liniștită,

Însăși Măria Sa Muza, cu mâna-i smolită. 






(din volumul Mătănii. Traducere, prefață, tabel cronologic și note de Leo Butnaru, Editura Tracus Arte, 2015).