SONETUL zileiCVII
Eduard Hoornik (1910-1970) Eu și fiica mea Citesc – și simt privirea fiicei mele; Citesc – parcă nici n-aș simți-o, dar ?
26 articole publicate
Eduard Hoornik (1910-1970) Eu și fiica mea Citesc – și simt privirea fiicei mele; Citesc – parcă nici n-aș simți-o, dar ?
Ion Vinea (1895-1964) Ascultări Linișiți curg din trecut, nici o bătaie în ușă. Noaptea se roagă în fund, stelele zac
Pe atunci nu știam că despre eternitate se vorbea că nu ar fi atât de lungă pe cât se credea, chiar și din punct de vedere social, f
Nizar Qabbani (1923-1998) Scrisori nescrise încă 2 Aruncă-le, Aruncă vântului toate șuvoaiele cuvintelor mele Bune pentru spe
Charles d'Orleans(1494-1465) În mâinile Pericolului Am fost demult – copil fiind – în floare,Dar, fruct ajuns, mi-a fost dat
Giambattista Marino (1569-1623) Sclava neagră Ești neagră, dar frumoasă; din Natură te-alege Amor, miracol, grațios. Tu întunec
Baudelarie (1821-1867) Parfum exotic În calde seri de vară când sorb cu adâncire Mireasma care molcom din sânul tău
Miguel de Cervantes y Saavedra (1547-1616) Mare-n pieziș, vânt mult, stea în lumină... Mare-n pieziș, vânt mult, stea de
Șt.O.Iosif(1875-1913) Vierița Ce dulce mustul murmură pe vrană!Lungi chiote răsună prin podgorii.Cu doniți pline, fetele, femeile,
Octavio Mora (1933-2012) Ulise Ceară-n urechi eu nu mi-am pus vreodată Să tacă marea. De-a tăcut, e poate, C-o altă mare,
Charles van Lerberghe (1861-1907) Peste sfârșitul zilei plăcerea-i ca un nor... Peste sfârșitul zilei plăcerea-i ca un
Mă voi scula acum și voicutreiera cetatea pe străziși pe căile largi voi căuta...pe cine iubește sufletul meu (Cântarea
Jan Van Nijlen (1884-1965) Dor Eu nu-s așa ingrat ca să-mi doresc O zare luminoasă, dar străină, Menită să-mi umbrească
Alfred de Vigny (1797-1863) Stanțe Te-ntrebi: au pentru cine, sub noile lor pene, Aceste versuri, păsări, zburau, cântau în cor?
Dai Wangshu (1905-1950) Sonet Ușoara burniță pe părul tău ce curge lung, Puzderie-i de perle printre-ntunecate alge, Ca
Anna Ahmatova (1889-1966) Însingurare În mine-atâtea pietre au fost aruncate, Încât niciuna strașnică nu-mi este, Și cap
Don Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645) Lísidei, rugând-o să-mi dăruiască florile pe care le avea în mână și îndemn?
Virgil Teodorescu (1909-1987) Fereastra mi se pare... Îmi dă târcole somnul departe-ntr-o odaie. Își fabrică metalul gălbuia pă
Ținem legătura? Îți trimitem selecțiile care merită citite, fără zgomot și fără spam.
Primești știrile care te interesează și poți scoate oricând domeniile pe care nu vrei să le urmărești.
Alege ce vrei să primești. Poți schimba oricând.