Dai Wangshu

(1905-1950)




Sonet

 



Ușoara burniță pe părul tău ce curge lung,

Puzderie-i de perle printre-ntunecate alge,

Ca peștii morți în răsuciri pe valuri-ndelung

În aer trist, misterios de licărul ce-l sparge,



Mi-e suflet deprimat învins și dus de-acum să-l culc

Pe chiar tărâmul dragostei și morții întru pace,

Cu aer-aur, soarele în purpur mă ajung.

Să plâng de bucurie printre-acei cu vieți sărace,



Ca o pisică neagră și bătrână, numai os,

Eu scheaun și mă perpelesc în magica lumină, 

Storcându-mi tot: mândrie, falsitate și-adevăr.



Apoi am s-o pornesc cu clătinări pe drum cețos,

Asemeni spumei plutitoare-n cupa de vin plină,

Ferindu-mi ochii de iubire-n aminitire-ntors.




(din volumul Antologie de poezie chineză. Selecție și traducere de Mira și Constantin Lupeanu, Editura Miracol, 1996).