Alfred de Vigny 

(1797-1863)



Stanțe 



Te-ntrebi: au pentru cine, sub noile lor pene,

Aceste versuri, păsări, zburau, cântau în cor?

E că, pitite numai la sânul tău alene, 

Nicicând nu suferiră vreun ochi profanator.

Vor numai pentru tine, ingrato, să se-arate.

Dintr-un suspin născute-s, din sărutarea-ți, poate,

Și, ca icoană-ți scumpă, dormeau în mine-ușor!

Ci, dacă vrei, în umbră, doar ție solitară, 

Îți vor cânta, iar sânu-ți ce-o tresări mereu,

L-o înveli-ntreg stolul, precum un cuib în seară.

Dar tu, frumusețe mândră, nu ți-ar plăcea, știu eu,

Să le dai zborul slobod, – imperiu, naltă slavă,

Să le petreci cu ochii, și să-ți șoptești suavă:

,,Sub aripi li se-ascunde cu drag numele meu?”

 

Decembrie 1890





(din volumul Versuri alese. Traducere, note și îngrijire ediție de Ionel Marinescu, Editura Tineretului, 1968).