Șt.O.Iosif
(1875-1913)

Vierița

Ce dulce mustul murmură pe vrană!
Lungi chiote răsună prin podgorii.
Cu doniți pline, fetele, femeile, feciorii
Glumesc, s-alungă, cântă, se hârjoană.
– Aduceți must, să-nchin și eu o cană!
S-ascult o clipă cântecul viorii,
Că-s mort de sete și străin ca norii...
Vreau să petrec și eu cu voi o toană!
Mulți ani și toate bune, vieriță!
Ce bine-i stă în păr cu foi de viță...
Dar soarele-i de mult ascuns sub creste...
M-am dus... de-atunci plutește o șuviță
În ochii mei – și-s anii... Și totul este –
Ori mie-mi pare numai? – o poveste...

 

(din vlumul Versuri originale și tălmăciri, Editura Pentru Literatură,1968).