Miguel de Cervantes y Saavedra 

(1547-1616)




Mare-n pieziș, vânt mult, stea în lumină...




Mare-n pieziș, vânt mult, stea de lumină,

vesele, singure căi neumblate.

Spre-un mândru port, ce v-a păzit de toate,

făr' de pereche-a voastră navă-nclină.



De Scila sau Caribda nu se-anină, 

de cursele sub apa mării-aflate

nu-i pasă, nici de drum nu se abate,

curat, cinstit vrea mersul să și-l țină



în toate; iar nădejdea de vă lasă,

crezând că-n port n-oți mai sosi vreodată,

nu strângeți pânzele, că-i nebunie.



Iubirea nu se schimbă, nu se lasă;

de-aia noroc n-avut-a niciodată

cel care preț nu pune pe hârtie.




(din volumul el Soneto español en el Siglo de Oro / Sonetul spaniol în Secolul de Aur. Antologie, traduceri, note și cuvânt înainte de Dumitru Radulian, Editura Dacia, 1982).