Să mă consume timpul mizerabil

                                                           Dino Campana   

 

Să mă consume timpul mizerabil,
Cu bucuria mea și-ntreaga speranță
Să vină moartea plidă și să-mi spună
Pleacă fiule.
Într-o după-amiază, întins pe iarbă
Plin de bucate și de languare
Și eu i-aș fi făcut femeii nesătule
Și-n neastâmpăr, prea depărtată,
Versuri fermecătoare:
Mi-a ros și otrăvit din copilărie
O bucătărie perfidă și criminală
Gustul fin.
Moartea slabă și gravă are în voce
O armonie pe care o gust întreagă
Dar lumea grasă a excomunicat-o
Și-o disprețuiește
Bogații puternici în ziua de azi
Fac legile și decretează foamea
Sărmanilor care caută-n lume
Un ideal
Idealul șters și slab
Colindă cu ochi de copil și inconștient
Vinde...
Prin lupanare.

 

(din volumul, Cânturi orfice, traducere de Dragoș Vrânceanu, Ed. Univers, 1970)