Clément Marot

(1496-1544)

Frumosul sîn



SÎN alb, mai alb decît un ou,

Mai neted ca atlazul nou,

Nimic nu-i mai presus de tine

Care faci roza de rușine;

Sîn dalb, – îi spunem sîn, deși e

O mică sferă fildeșie

Cu, drept în mijloc, fără greș,

Un fruct de frag sau de cireș,

Pe care, încă, nici un ins

Nu l-a văzut, nici l-a atins,

Eu însă jur, ca orice hoț

De sîni, că poartă roșu moț.

Sîn ferm și fără de balans

În preumblare, nici în dans,

Sîn drept, mijind ca ghinda,-n crîng,

Departe, încă, de cel stîng;

Cui îl întrezărește,-o sete-i

Se face de izvorul fetei:

Vrea mîna să-l cuprindă-n palmă,

Dar trebui' să rămîie calmă,

Tot omu,-altminterea, fiind

Cuprins de-un și mai aprig jind.

Nici mic, nici mare,-atîta doar

Cît să-l presimți, sub voal sau moar,

Pe pieptu,-n flux și în reflux,

În colivia lui de lux...

Eu știu ce spui tu, fraged sîn,

Anume: dați-mi un stăpîn!

O spui și treaz, o spui și-n somn:

Găsiți-mi repede un domn!

Ferice insul cel ce apt e

Să mi te-ndoldore de lapte,

Făcînd din sînul fără seve

Sîn de femeie-ndeaieve.

(din volumul Blazoanele anatomiei feminine. Poeți francezi ai Renașterii în traducerea lui Șerban Foarță, Editura Humanitas, 2004).