Jeanine Moulin

(1912-1998)



Escapadă

Nu vreau să mai iubesc ce am iubit cândva,

Pisica de onix, cununi de glasuri,

Nici botul credinciosului câine ce latră

Supus, târât sub viața-i ce umbră cântărea.



Nu-mi mai iubesc aproapele frânt sub crucea sa

Și-mi las pe rug vecinul ce doar jertit se vrea.

Iar să iubesc, nu-mi place, ce trece și ce bea

– Nici vânt, nici rang, nici timpul – și-n val credința ia.



Să mai iubesc, nu-mi place, cu-această frunte grea,

Culcată în țărână să lingă urma ta,

Cel care râzi și plângi de ce-a trăit cândva!



Ca să trăiesc în tine,-mi fu dat a-nșela

Sângele-acesta, carnea, ce rostu-și lepăda,

Fără să cerceteze, de ce, că doar trăia.



(din Antologie de poezie belgiană de limbă franceză. Antologie îngrijită, tradusă și comentată de Radu Boureanu, Editura Minerva, 1968).