Ușa fără memorie

                                    Edmond Vandercammen


E-o ușă ce-n țâțână plânge
Când eu cerșesc puțină sare
Pentru o pâine de uitare.
Cine-o închide, cine-o strânge
Cu gerul lui de nepăsare?
Cine m-alungă și nu-ntreabă
Pe care drum venii în grabă
Să mă ajungă mai curând?

Mereu în susul meu urcând,
Tot merg, implor, mă urmăresc
 – Lege-a poemului meu, grea –
În umbra care nu mă vrea.
Sfâșii zadarnica-mi chemare
Unde-amintirile-mi petrec...
Voiam numai puțină sare,
Să mă găsesc, și-apoi să plec!


(din volumul Antologie de poezie belgiană de limbă franceză, îngrijită, tradusă și comentată de Radu Boureanu, Editura Pentru Literatură, 1968)