Dominic Diamant

(1936)

***

Dar n-am să încetez să mi te chem

oriunde te-ai afla, să vii cu mine.

Mai ți-amintești colindele divine

iradiind în larg ca Belhleem?

Nu te-am simțit cu mine-n slăvi plutind,

Icari ai fanteziei ce-s-aprinde,

cu ierburi și fânețuri arominde

din care evadăm în alt colind?

Ia-ți pofta de-aventură la plimbare

avem atâtea zări de străbătut

muiate în miresme și splendoare

ai să rămâi bușbé de ce-ai văzut

Noi chiar dacă ne-am pierde în lumină

tot s-ar găsi cuteztori să vină.



(din volumul Sonete best.i@le !. Editura Neliniști Metafizice, 2008).