Vai mie! Plâng, dar și râd totodată

                                                           Luís De Camões

 

Vai mie! Plâng, dar și râd totodată;
Mi-e frică, dar și sper; urând iubesc;
Mă întristez și mă și veselesc;
Mă-ncred, dar cu credința zdruncinată.

Mi-e fără merit prețuirea dată;
Zbor fără aripi; orb, călăuzesc;
Tac, dar și strig; vorbesc și amuțesc;
Mă cert când spusa mi-e-ncuviințată.

Vreau de-i posibil, tot ce-i imposibil,
Și să mă pot schimba stând neschimbat;
Să fiu om liber care-n lanțuri geme;

Aș vrea să fiu văzut și invizibil;
Să mă descurc și-s tot mai încurcat.
Așa-mi duc trista viață: în extreme!

 

(din volumul Sonete, traducere și note de H.R. Radian, Ed. Univers, 1974)