Două femei

                     Carolina Ilica

 

De ani în șir n-am mai cernut făină.
De douăzeci de ani! – Atâția sunt.
Iau sita plină, o lovesc de mână,
Și-o tremur: ca o nea peste pământ...

Nu-i mama mea ce la cernut mă lasă,
Dar seamănă cu ea întrucâtva.
Două femei străine într-o casă,
Prin ce se pot lega și-apropia?

De ar avea un fiu, m-aș vrea pețită?
Iubit de aș avea l-ar fi născut?
Se plămădește-un aluat de pită
Ca-n mintea mea păcatul început.


(din volumul Tirania visului, vol. 2, Ed. Cartea Românească, 1982)