Ion Buzdugan

(1887-1967)



Păstorii 



Câmpia ațipi în legături de șoapte...

Tăcerea, izvorând din neguri de fântâni,

Se furișează-ncet cu pași de lupi bătrâni,

Foșnind peste câmpii prin ierburile coapte...



Iar turmele de oi în ugere duc lapte

Din câmp grăbind la muls în strunga de la stâni...

De pază-n jurul lor stau veghetorii câini,

Ce latră speriat din când în când în noapte...



S-aprinde focu-n zări și luminează dealul...

Ciobanii stau la foc, străjuitori de creste...

O doină plânge trist – ce-a fost și nu mai este – ...



Cu vremea toate trec, și anii trec a valul..,

Ci numai voi, Păstori – o lume din poveste – 

Voi singuri ați rămas cu Doina și Cavalul!...




(din Antologia poeziei românești din Basarabia (1770-2020). Selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Nicolae Leahu, Intreprinderea-Editorial-Poligrafică Știința, 2021).