Miguel de Unamuno y Jugo

(1864-1936)



Secretul nostru



Nu mă-ntreba mai mult, este secretul meu,

secretul pentru mine adânc și sfânt;

în fața lui mă vîd negru pământ,

nu rupe taina, ce cu greu, mereu,



închide cercul; de mă supun prea liniștit

misterului vieții, descântecul de-ntors

fuge de-a ști; lui Dumnezeu duios

înalț cu ochii mei pieptu-mi neliniștit.



Și în abis de suflet poate să fie-o culme

ce-ncape-n el chiar un fatidic gest,

eliberarea; acolo sus, sus pe-nălțime,



praful din glod făcut de soarele celest;

ridică-ți ochii, pieptul tău să se-anime;

cunoaște-te total, dar mai lasă un rest.




(din Antología poética•Antologie poetică. Ediție bilingvă spaniolă-română. Traducere de Carmen Bulzan, Editura Institutul European, 2012).