Artur Azevedo

(1855-1908)

Sonet dramatic



Incestul: Dramă în trei acte. Actu-ntâi: Grădina,

În fund, castelul vechi, bătut de lună.

El, în genunchi, îi jură dragoste nebună.

Ea tace... un servitor viclean se-nclină



În fața lor, Baronu-i bănuiește, ar vroi să spună.

El fuge. Ea dă strigăt. Și-i actul doi: e plină

Sala-n castel de zgomot. Baronul vrea să-și țină

Neîntinată cinstea. Și totul se adună.



În actul trei: în casa eroului apare

Baronul înarmat: – ,,Tiranule, a la moarte!

Tu mi-ai furat iubirea! Ce văd? Nu mi se pare?



Medalionul meu? De unde? Doamne, mi-e feciorul? ”

,,E de la mama?” – ,,Doamne, durerea mi se-mparte

Feciorul meu!” Cortina! Să vină autorul!



(din Antologia poeziei braziliene. Traducere și note biobibliografice de Darie Novăceanu, Editura Univers, 1970).