Rudolf Alexander Schröder

(1878-1962)


Sonet către o moartă


În orice zi spun câte-un bun rămas,

și câte-un lucru care-mi aparține

dispare-n orice clipă pentru mine

pornind către-ale umbrelor popas.



Nu, n-are rost să ne mâhnim; vezi bine,

noi lucruri ne vrăjesc la orice pas

și ne-mpăcăm cu-al despărțirii ceas

la urma-urmei toți, cum se cuvine.



Așa se va rosti și despre noi

acest cuvânt: ,,a fost cândva pe lume”

(cum îl rostim mereu despre-alții noi).



Dar că și tu te-ai prins, iubita mea,

cu cei ce-s doar pe-o lespede un nume,

nu-ndură inima-mi, și nici nu vrea.



(în românește de Marcel Breslașu)



(din Poezia germană modernă de la Stefan George la Enzensberger, vol. 2. Antologie și note biobibliografice de Petre Stoica, Editura Pentru Literatură, 1967).