RĂZBOIUL MAFIILOR. BĂTĂLIA PENTRU PORTURILE MARITIME(3105)

 În Portul Constanţa zilele acestea stă să izbucnească o revoltă. O revoltă mai ciudată, la care vor participa atât muncitorii (asta este firesc) cât şi patronatele (asta este nefiresc). Dar, nimic nu este întâmplător, nici măcar ciudăţeniile. La sfârşitul săptămânii trecute, mai exact vineri, în Port s-a dat din nou alarma. Nu de ceaţă, pentru că ceaţă densă, de nepătruns aproape, în ceea ce priveşte afacerile de aici este tot timpul, aşa că sirena-avertizor ar trebui să sune neîncetat. Agitaţia mare a fost declanşată de ceva mai rău decât ceaţa sau chiar un tsunami. Este vorba despre declaraţia de vineri a premierului Dacian Cioloş, făcută după o vizită în Portul Constanţa:
„Am avut câteva discuţii şi cu câteva dintre conducerile unor companii din subordinea Ministerului Transporturilor. Ne-am concentrat pe funcţionarea Portului Constanţa, unde am cerut ministrului să vină cu o analiză, pentru că sunt câteva lucruri care nu îmi sunt foarte clare. Portul nu e doar o companie care trebuie să fie profitabilă. În ciuda profitului pe care îl realizează se fac foarte puţine investiţii acolo, sunt lucruri care nu sunt foarte clare legate de cum se fac contractele de alocare a spaţiilor. Vreau să văd ce măsuri se vor lua pentru eficientizarea lui. Este o infrastructură de care depind alţi agenţi economici de acolo",
Jale! Control de la Guvern. De ce totuşi agitaţia asta, acum, deşi de-a lungul vremii au mai fost zeci de controale de la Guvern şi nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, Mafia şi-a întărit poziţia, înglobând în rândurile ei noi şi noi demnitari ai statului român, care în loc să o strivească, s-au comportat ca nişte slugi credincioase ale ei. Contra cost, desigur.
Răspunsul este simplu. Ne aflăm în an electoral, iar bătălia pentru această mină de bani, care este Portul, a devenit acerbă.
Desigur, să nu ne îmbătăm cu apă rece şi să credem că dacă se vor lua ceva măsuri în Portul Cosntanţa, ele vor fi pentru rentabilizarea lui, pentru intrarea în legalitate a afacerilor de acolo şi implicit pentru aducerea a cât mai mulţi bani la Buget, adică în buzunarul nostru comun. Nici vorbă. Se schimbă doar buzunarul în care se varsă foarte mulţii bani negri care se produc aici.

BĂTĂLIA POLITICĂ

Pentru Portul Constanţa s-au bătut din ’90 până astăzi, toate regimurile şi toate guvernele, fie ele de stânga sau de dreapta. Pentru că banii produşi aici nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Sunt bani şi atât, care au două caracteristici: sunt mulţi şi necontabilizaţi.
Porturile lumii au fiecare câte o emblemă, ceva prin care sunt cunoscute. Constanţa este cunoscut în lume drept portul care se află sub stăpânirea unei grupări mafiote transpartinice. În anul 2002, prestigioasa publicaţie „Newsweek”, sub titlul:"Black markets bloom in the Balkans" relata despre o mită uriaşă de 350.000 de dolari dată pentru obţinerea funcţiei de director al Portului Constanta. Era citată o sursă din Vama Americană. Nu se preciza însă numele celui care a dat această mită şi nici cui. Să-i ajutăm noi. La acea vreme, funcţia de director al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa era ocupată de Mircea Marcu, un apropiat al ministrului Transporturilor şi Locuinţei, Miron Mitrea, actualmente deţinut în Penitenciarul Jilava. Mircea Marcu a fost numit director imediat dupa instalarea PSD la guvernare.

MAZĂRE, UN CAP ÎN GURĂ LUI PONTA PENTRU PORT

Să revenim însă mai în zilele noatre. Nici Radu Mazăre nu a scăpat din planurile sale să devină stăpân pe Port. Mai ales că la guvernare se afla partidul său, iar în fruntea partidului său, un om slab: Victor Ponta. Schema lui Mazăre era simplă. Să transfere gratuit acțiunile de la Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa către primăria Constanța. Asta printr-o hotărâre la mica înțelegere cu fostul ministru al Transporturilor Dan Şova, actualmente cercetat penal. În luna martie a anului trecut, Mazăre explica binele pe care voia să-l facă Portului:
„Guvernul urmează să elaboreze fie o Hotărâre de Guvern, fie un proiect de lege pe care să-l înainteze Parlamentului, prin care să fie transferate aceste 13% acţiuni către autoritatea locală, urmând ca un pachet de 14% să fie listat pe Bursă. În acest mod, Portul va fi deţinut în proporţie de 33% de căte stat prin Ministerul Transporturilor, 33% de către autoritatea locală Constanţa şi 34% de către privaţi (20% Fondul Proprietatea şi 14% acţiuni listate pe Bursă). În acest fel, toate activităţile societăţii care administrează portul, vor intra sub incidenţa legii care priveşte societăţile listate la Bursă şi totul va fi transparent”
Numai că visul atât de simplu al lui Mazăre, s-a spulberat la fel de simplu. Ponta se visa şi el preşedinte şi mai aproape i-a fost cămaşa de şef al statului, decât haina de proprietar cu 33 la sută pe Port a lui Mazăre. Aşa că nici nu a dat hotărârea de Guvern, nici PSD-ul pe care îl conducea atunci nu a iniţiat nici o lege. Foarte nervos, Radu Mazăre l-a admonestat pe Ponta la celebra întâlnire din Deltă a baronilor PSD. A avut gura aurită: i-a prezis că va avea soarta lui Geoană. Şi aşa a fost.
Remarcaţi ceva? Personajele din această combinaţie, care, din fericire, a fost ratată: Ponta, Mazăre, Şova. Toţi cercetaţi penal pentru fapte de corupţie, niciunul azi în funcţia din care încercau să facă mânăria.

UN MASTER.PLAN PENTRU LINIŞTEA MAFIEI P NĂ ÎN 2040

Toate guvernele, indiferent de culoarea politică, au trâmbiţat că unul dintre proiectele economice cele mai importante este reorganizarea Portului Constanţa, relansarea investiţiilor şi a activităţii comerciale de aici. Zis şi… nefăcut. Abia anul trecut, în 2015, a fost elaborat un master-plan, care prevede dezvoltarea porturilor româneşti de la Marea Neagră. Un plan care urmează să se întindă până în 2040 şi care costă nu mai puţin 5.164.676,93 lei, care provin, toţi, din fonduri europene. Dovadă că Portul Cosntanţa, cea mai mare poartă maritimă de Est a Europei, interesează întreaga UE. Numai că ce am făcut noi? Mafia din Port a folosit acest master-plan pentru două lucuri fundamentale: să nu se mişte nimic în Port, să rămână lucurile aşa cum sunt acum, pentru a-şi păstra monopolul asupra operaţiunilor de acolo şi, doi, să scape de eventuala concurenţă care ar putea să apară.
Master-planul este o tâmpenie. Plin de greşeli, de date eronate, dar şi de hărţi, aşa zis ştiinţifice şi originale, copiate după „Google”. Să enumerăm câteva dintre aberaţiile pe care le cuprinde.
Autorii consideră că porturile Midia și Mangalia sunt „sateliţii” portului Constanţa, dovedind că habar nu au despre ce vorbesc.
Port-satelit este acel port a cărui existenţă şi dezvoltare se datorează nevoilor unui port mai mare. Rolul său este acela de a prelua surplusul de trafic al portului mamă, de care este dependent în multe privinţe. Ori, porturile Midia şi Mangalia nu se încadrează aici. Nu numai că nu au luat naştere ca nişte apendice ale portului Constanţa, dar şi desfăşoară activităţi independente şi chiar concurente cu acesta. Portul Midia a fost înfiinţat pentru a servi interesele Şantierului Naval Midia, actualul 2×1 Holding Cape Midia Shipyard, dar şi ale Complexului Petromidia. În conformitate cu acestea, în port au început să se extindă activităţile petroliere.
Cu Mangalia, aceeaşi poveste. Dezvoltarea portului este legată de nevoile locale, în principal ale actualului şantier naval Daewoo-Mangalia Heavy Industries.
Această eroare, stă la baza unei prostii din master-plan.
La pagina 285, se precizează: „În conformitate cu principiile de zonare descrise în capitolul 8, CNAPMC va susţine reînfiinţarea şi mutarea din portul Constanţa în portul Mangalia a următoarelor terminale de mărfuri şi a instalaţiilor aferente: terminale pentru petrol şi produse rafinate; terminale GPL, terminale pentru bitum şi alte produse petroliere; servicii pentru industria petrolieră şi terminalele de larg de alimentare şi întreţinere; alte lichide în vrac.”
În traducere liberă, asta înseamnă că produsele de la Petromidia, care până acum se exportau de la Portul Midia, să plece în viitor de la Mangalia. Adică de la mai bine de 40 de kilometri distanţă. Nu ca acum, când pleacă chiar de acolo de unde se produc. Aţi întâlnit tâmpenie mai mare?
Veţi spune că nu, iar noi o să vă contrazicem. Se poate şi mai rău. În alt capitol se precizeză că Portul Mangalia urmează să fie desfiinţat. Deci, să relocăm transportul producţiei de la „Rompetrol”, undeva unde se va desfiinţa.
Să mai adăgăm că master-planul are 83 la sută date vechi, care nu mai concordă cu realitatea, iar cele aproximativ 100 de hărţi nu sunt originale, ci luate copy-paste de pe „Google” şi vom avea imaginea completă a acestei bătăi de joc care nu numai că ne va face de râs în ochii Europei, dar va face ca România să piardă foarte mulţi bani din fonduri europene.

În ediţia noastră de mâine vă vom dezvălui plierele pe care este organizată Mafia din port. Dar, mai ales, osatura ei transpartinică.