Învingătorul

                        Ana Blandiana

 

Fusese furtună pe câmp și anume
Să învingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp.
Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume
Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb.

 

Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu
Mi-l legasem fericită în rând cu băieții,
Cu demnitate, în urmă, ca pe-un trofeu,
Târam tăcuți pisica moartă a ceții...

 

Dar când am intrat în oraș, speriată,
Bucuria ni s-a-nchircit în plămâni ca un chist,
Și ne-am înspăimântat privind deodată,
Acel oraș al nostru, trist.

 

Dărămăturile, cunoscute, murdare de soare,
Ne înșfăcau privind brutal ca-n clești –
Treceam pe străzi ca pe ciudate maxilare
Cu dinții scoși și răni grotești.

 

Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,
Călcam molozul cu ură în rând cu băieții –
Pe dureroase străzi de mahala
Târam tăcuți pisica moartă a ceții.

 

 

(din volumul Integrala poemelor, Ed. Humanitas, 2023)