Johan Wolfgang von Goethe 

(1749-1832)



Dar de Crăciun 



Iubită dulce! Iată,-ntre pereții 

Cutiei, fel de fel de duciuri îți pun.

Sunt fructe pregătite de Crăciun,

Unui copil astfel de dar de preț i-i.



Apoi, cu meșter grai cum știu iubiții

Zaharicale-n vers aș vrea să-nsturn.

Dar toată vanitatea la ce bun?

Nu lingușeală vreau să-i dau dulceții.



Și totuși, altă miere-i ce vorbește

Prin inimi și-o deguști chiar de departe:

Ajunge-n adieri la tine chiar.



Atunci, simțind că tot ce-ți amintești e

Cum stele cunoscute când apar, te

Implor să nu-mi respingi măruntul dar.



(traducere de Grete Tartler)

 

(din Opere alese. Volumul 1, Poezii. Traduceri și note de Gabriel H. Decuble, George Guțu și Grete Tartler, Editura RAO, 2013).