Hilarion Cabrias

(1883-1939)

Valul

Amar e valul. Prins în legănare

eternă, din aceasta luându-și mereu putere;

când urlă, sfâșiată-i în larg orice tăcere

și furios și grav atunci ne pare.



Dar poartă-n el o tragică splendoare:

forța furtunii oarbe o adună

și prevestirea crudă și-o-ncunună

cu spuma albă și strălucitoare.



Sărat și dârz, ca viața celui care știe

să-și ducă-n el, de nimeni cunoscută,

voința de-a învinge pururi vie.



Abia-și distruge-n țărmuri furiile crunte

și iarăși se ridică și-n largul mării-și mută

mânia în lichidul albastru făcut munte.



(din volumul O sută de ani de poezie cubaneză. Selecție, tălmăcire și prefață de Darie Novăceanu, Editura Minerva, 1988).