Diogo Bernades

(1530-1605)



O, ceasuri scurte, visu-mi fericit



O, ceasuri scurte, visu-mi fericit,

Când vă trăim, n-aș fi crezut vreodată,

c-am să vă văd schimbate dintr-odată,

în zile lungi de chin neostoit.

Doar ființa-mi de-al meu rău e vinovată,

Castelele ce-n vânt le-am tot zidit

De vânt au fost purtate de îndată;

Că-n vane temelii le-am sprijinit.

Iubire, chip vioi, blândă privire,

Câte-ți dorești, ea îți făgăduiește,

Aievea schimbă toate și conduce;

Pe suflet când ea pune stăpânire,

Cum pe al meu a pus, vai, se vădește

Cât de fugară e și cum se duce. 



(din Antologia poeziei portugheze. Selecție și traducere de Dan Caragea. Prefață și note de Mihai Zamfir, Editura EDINTER, 1990).