Bashshar Ibn Burd

(aprox. 714-aprox.785)

 

Laudă 



Chemarea mea cuprinde a neamului pecete

de lei strânși în hățișuri, sălbatice boschete;

stăpâni ai măreției, puterii și nobleței,

îl fac pe-nvins mândria să nu și-o mai regrete...

Noi suntem drepți ca-naltele visuri, ca o frunte

de munte, când mânia e gata să ne-mbete;

de ne grăbim la milă, când vreun trib greșește,

nu ne grăbim nicicând să pedepsim cu pietre.

Știm s-alungăm dușmanul, să-i rânduim mișcarea,

ne mulțumim cu lauri și nu cu prăzi și vetre.

Iar când răcnesc stăpânii și se feresc fricoșii

de-aleargă-n vârf de munte și se ascund în cete,

ne vezi în grupuri strânse cum năvălim de-a rândul

ca negrii bolovani rostogoliți cu sete.



(din Antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol. 1. Traducere, antologie și note de Gtrete Tartler și Nicolae Dobrișan, Editura Minerva, 1982).