D. Teleor

(1858-1920)



Sonet (II) 



De călărași e dus la judecată,

Trei zile au de mers pe câmp, și-i vară;

Din când în când pe drum mai trec și cară,

Și toți la arestant cu milă cată...



La cruce, la fântâni,câteodată,

Îmbucă amândoi o pâne-amară;

,,Ferice de românii care ară!

Ajunge-vor să are ei vrodată?”



Vrun ceas mai e acum pân' la chindie,

Și vor dormi pe iarbă, în câmpie,

În cântece de greieri, la Poiana,



Dar somnul cred că greu o să-i robească:

Sunt dintr-un sat și au să se gândească 

Ce-or fi făcând Ancuța și Ileana?...



(din volumul Sonete patriarhale • Scene și portrete. Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de I.Volovici, Editura Minerva, 1981).