Luis de Camões

(1525-1580)

 

O, dimineață vesel întristată


O, dimineață vesel întristată

De suferință și de milă plină,

Cât dor în astă lume va să vină,

Vreau pururea să fie celebrată.



Când singură ea blândă,-mpodobită,

Se ridica dând lumii-a ei lumină

Văzu cum o voință e străină 

De-o alta, niciodată despărțită.



Ea, lacrimile le văzu șiroaie

Din ochii tuturora adunate

Cum se adună-n mari și-adânci șuvoaie.



Ea auzi cuvinte-ndurerare

Ce-n gheață-ar preschimba o vâlvătaie

Dând tihnă sufletelor condamnate. 



(din volumul Sonete. Traducere și note de H.R Radian, Editura Univers, 1974).