Franz Werfel

(1890-1945)




Când în extaz pieream de-un mers ușure

 

Când ființa ta mă lua spre lacrimi pure 

și mă purta pe visele noiane,

aceeași zi nu o trăiau milioane

de oameni sortiți numai să-ndure?

Când în extaz pieream de-un mers ușure,

vuia pământu-n larmă de ciocane.

Și-un gol era și-nfrigurate stane 

trăiau, mureau nefericiții-n șure.

Când plin de tine, mă-nălțam ca-n ceață,

erau atâți ce tropăiau în tină 

și fumegau la banc și la mașină.

Voi, gâfâind pe râu, pe străzi, în piață!

De e vreo cumpănă aici în viață,

cum voi putea plăti această vină?



(în românește de Maria Banuș)



 (din volumul Poezie austriacă modernă, de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre. Antologie și traduceri de Maria Banuș și Petre Stoica, Editura Minerva, 1970).