Mira Preda

(1925)



Țărână și zbor



Din ceasul reversibil al țărânii,

Am răsturnat grăunte cu grăunte

Un univers îngust, incertă punte,

O lacrimă pe marginea fântânii.

Mi-am strâns comori sub solitară frunte,

Am risipit ce-au adunat bătrânii

În geometria încâlcită-a mâinii,

Îi văd în somn cum vin să mă înfrunte.

O, cât aș da să poată să-nțeleagă

Că-nțelepciunea le-am păstrat-o ntreagă

Și voi putea să fac din ea risipă.

Ce drum mi-au rupt, din ce oprită lege,

Când m-au legat, voind să mă de dezlege,

De port atâta sete de aripă?



(din volumul Ascunsa vulnerare • Sonete. Editura Eminescu, 1971).