Gérard de Nerval 

(1808-1855)




El Desdichado



Sunt Tenebrosul – Văduv, – sunt Cel neconsolat,

Prinț aquitan, cu Turnul de mult în destrămare,

E unica-mi Stea moartă, – iar luthu-mi constelat

Poartă-al Melancoliei de-a pururi negru Soare.



În noaptea din mormântu-mi, tu ce m-ai consolat,

Redă-mi tu Posilippo, Tireniana Mare,

Și floarea dragă-acestui piept veșnic dezolat,

Și bolta unde Vița dă Rozei sărutare.



Sunt Amor? Phoebus oare?... sunt Lusignam? Biron?

De buzele reginei mi-e fruntea-mpurpurată;

Visam în grota-n care sirena-n voie noată...



De două ori trecut-am învinsul Acheron:

Cu orfica mea liră ce-n modulări îngână

Suspine-adânci de sfântă și strigăte de zână.



(din volumul Les chimères • Himerele. Traducere din limba franceză de Mihail Nemeș, Editura Paralela 45, 2008).