Vitauts Lūdēns

(1937-2010)



Vioara 


În mâini țin o vioară cu o poveste lungă,

C-o zestre grea de sonuri, în maroniu-i sipet,

Destinele vibrează, ca-n strune vii s-alungă,

Ca râsul printre maluri răsună tandrul sclipăt.



Un val la miază zi e. Furtuna dă târcoale

Și fulgerul năpraznic despică ceru-ades,

În val se-afundă zorii Italiei natale, 

La țărm de miazănoapte, e-un cântec ne-nțeles.



Baronilor, vioara le tot cântase-n van,

Noroc că nimerește-ntr-o mână de țăran – 

Bunicul meu de care aflat-am prea târziu!



Spre el și-nspre vioară-n întâmpinare viu,

Cu degetele mele-n vânt sângerat mă-ncumet – 

Mi-i dat să mântui setea cea lacomă de sunet!



(în românește de Tudor George)

(din volumul Poeți letoni contemporani. În românește de Ion Covaci și Tudor George, Editura Univers, 1987).