Jorge Luis Borges

(1899-1986)

Milonga lui Albornoz



Zilele-i sunt numărate,

Ceasul i-l cunoaște bine

Cel ce săvârșește toate

Fără grabă nici oprire.

Ce nepăsător pășește

Fredonând un cântecel,

De sub borul pălăriei

Ochii ridicând spre cer!

E o dimineață rece

Din opt sute nouăzeci.

Albornoz, tu n-ai pereche

În Retino când petreci,

Pân' la zi la joc de cărți.

De femei ești răsfățat,

De bețivi și hoți temut,

De jandarmi nesupărat.

Au jurat să se răzbune,

Pizmuindu-te în taină,

Cutrele și ticăloșii,

Șișul ascunzând sub haină.



Nu doar unul, ci trei șișuri

Pe furiș, în zori de ziuă,

Mișelește ciopârțit-au

Pe craidonul fără frică.

Când tăișul de oțel

Pieptul i l-a despicat,

Pe-al lui Albornoz obraz

Nici un mușchi nu s-a mișcat.

Cred că ți-ar plăcea să știi

Că această întâmplare

Cântec e acum. Căci timpul

Amintire-i și uitare.



(din volumul Poezii. Ediție revăzută și adăugită. Traducere din limba spaniolă și prefață de Andrei Ionescu, Editura Polirom, 2017).