Tudor Cicu

(1952)



Cântec îndepărtat



te-am zărit într-un vis, puneai frâul pe amurg

când mestecenii-n drum unduiau în amurg.

de la geam, îmi doream o privire s-arunci

și-un sărut să îți fur fără alte porunci.

dar de unde să știu, că un semn n-ai să faci

și te pierzi la galop în plin câmp printre maci?

simt cum versul de-atunci, nu mai curge domol

bate stins doar prin somn ca pendula pe hol.

luna pe cer, iată!... și ea se tot miră

cum ielele-n iazuri în dans se înșiră.

iar noaptea (ce clopot), în inimă-mi sună

zadarnic mi-s ochii pe zări... doar furtună.

că gânduri, de-a valma, ca norii dau roată

și la porți închise insistă să bată.



(din volumul nu ești în povestea aceasta, Editura Editgraph, 2020).