O CARTE PE SĂPTĂMÂNĂ Tatăl meu, pomanagiul. Roman epistolar – de Mircea Lungu
Poet, prozator, eseist și gazetar, Mircea Lungu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. S-a afirmat în mediile
Poet, prozator, eseist și gazetar, Mircea Lungu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. S-a afirmat în mediile
Countee Culeen (1903-1946) Mi-i de mirare totuși Cred că Domnu-i darnic, milostivnic, mare Și de-ar fi să taie firu-n patru-ar spune Pentru
Willem Elsschot (1882-1960) Mama Când tata doarme-n patu-i liniștit, Și rumegă un zâmbet de-ncântare, Tu trează stai și-ți chemi cu-nfiorare
Mirta Aguire (1912-1986) Din ce se face drumul Din ce se face drumul, dacă nu din toate singurătățile, din despărțiri crescute, din
Vasile Voiculescu (1884-1963) CCVII Că m-ai trădat tot timpul nu-ți socotesc o vină. Păcatul e că astfel pe tine te trădezi; Ești propriul
Persius (34-62. d.Hr) Cunoaște-te pe tine însuți – Ei, iată-te acum la cârmă! (Vorbește umbra nevăzută A înțeleptului magistru, care-a murit
Guido Guinizelli (1230?-1276) Văzut-am steaua zorilor divină Văzut-am steaua zorilor divină* ce până-a nu fi încă zi apare, luând chip de om
Iulian Talianu (1954) O presimțire ciudată mai ales primăvara soseau scrisori de la tine mă cufundam în ele cu teamă ca-ntr-o apă ascultam o
Bashshar Ibn Burd (aprox. 714-aprox.785) Laudă Chemarea mea cuprinde a neamului pecete de lei strânși în hățișuri, sălbatice boschete;
August von Platen-Hallermünde (1796-1835) Favoarea fericirii-o simți, în toate Favoarea fericirii-o simți, în toate, Doar când culegi doar
Vitauts Lūdēns (1937-2010) Vioara În mâini țin o vioară cu o poveste lungă, C-o zestre grea de sonuri, în maroniu-i sipet, Destinele
Ce legătură există între o oră de literatură și una de istorie? În clasa a XI-a, când parcurgem istoria literaturii române, răspunsul devine
Gérard de Nerval (1808-1855) El Desdichado Sunt Tenebrosul – Văduv, – sunt Cel neconsolat, Prinț aquitan, cu Turnul de mult în destrămare, E
Fedru (cca.15-50 d. Hr.) Prințu, cântăreț din fluier Semețul, îmbătat de gloată printr-o vremelnică favoare, Mai plin de el, că nu-și încape
Gabriele d'Annunzio (1863-1938) Sonetele primăverii I Nu mai zâmbește'n ochii triști ai mei O licărire doar de voioșie. Puternica și
Mira Preda (1925) Țărână și zbor Din ceasul reversibil al țărânii, Am răsturnat grăunte cu grăunte Un univers îngust, incertă punte, O
Franz Werfel (1890-1945) Când în extaz pieream de-un mers ușure Când ființa ta mă lua spre lacrimi pure și mă purta pe visele noiane,
Philip Sidney (1554-1586) XC Să nu crezi Stella, că, prin vers, cat nimbul, Când caut, sper, iubesc, sunt doar prin tine, Mă cântă gura-ți,
Ținem legătura? Îți trimitem selecțiile care merită citite, fără zgomot și fără spam.
Primești știrile care te interesează și poți scoate oricând domeniile pe care nu vrei să le urmărești.
Alege ce vrei să primești. Poți schimba oricând.